CUIB, cuiburi, s.n. 1. Culcus făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci si a scoate pui. 2. Fig. Locuinţă, sălas; resedinţă. 3. Fig. (Peior.; urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluieste si de unde se propagă o acţiune potrivnică, dusmănoasă intereselor unei colectivităţi. ♦ Focar. 4. (În sintagma) Cuibul albinelor = fagurii ocupaţi cu puiet si cu hrană, în care trăieste si se dezvoltă familia de albine. 5. Groapă mică făcută în pământ, în care se seamănă legume sau cereale. ♦ Musuroi de pământ făcut, prin prăsit, în jurul firelor de porumb, de cartofi etc. ♦ Spaţiu restrâns în care se dezvoltă o îngrămădire de plante de acelasi fel. Cuib de lăcrimioare. 6. Mulţime de fermenţi de acelasi fel care provoacă înăcrirea vinului, a borsului, a laptelui etc. 7. Loc adăpostit care asigură unei arme automate condiţii bune de tragere. ◊ Cuibul corbului = post de observaţie situat în vârful catargului la anumite nave (de pescuit, de război etc.), în care stă marinarul de veghe. - Lat. ◊cubium.
Sursă : DEX'98 (67909)  - LauraGellner

CUIB s. v. adăpost, asezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălas.
Sursă : Sinonime (179881)  - siveco

CUIB s. 1. v. vizuină. 2. v. cuibar. 3. (AGRIC.) musuroi. (~ făcut la baza tulpinii porumbului, la prăsit.) 4. v. maia.
Sursă : Sinonime (179880)  - siveco

cuib s. n., pl. c'uiburi
Sursă : DOR (236900)  - siveco

CUIB ~uri n. 1) Culcus pe care si-l fac păsările pentru a depune ouă si a scoate pui. 2) fig. Casa, încăpere în care trăieste cineva; locuinţă. ◊ A-si face ~ a-si face casă; a se stabili cu traiul. 3) fig. depr. Loc unde se unelteste ceva. ~ de tâlhari. 4) Groapă mică în pământ în care se seamănă legume sau alte plante. ~ de cartofi. 5) Musuroi care se face cu sapa la rădăcina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etc.). 6) Grup de fer-menţi care produc acrirea laptelui, oţetului, a borsului. 7) Parte dintr-un minereu în care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): ~ de mitralieră (de armă automată, de foc) loc adăpostit si amenajat pentru tragere. 9): ~ fosilifer îngrămădire de animale si plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium
Sursă : NODEX (330290)  - siveco